Care este cel mai frumos gen de barbat?
Este frumos cand este atent : cu un “buna dimineata, frumoaso!” sau “cum a fost ziua ta?”; cu un telefon dat in pauza de masa, cu gesturi spontane; cu cafeaua adusa pe noptiera.
Este frumos cand ma face sa rad. Cu glume bune sau proaste (eu oricum rad), cand se poarta ca un bufon, cand mananca prea mult si apoi vine si se plange ca il doare burtica, cand face comparatii ciudate si complimente pe care nu le intelege(imi amintesc acum cate luni cand i-am spus ca m-am vopsit, s-a uitat la mine si mi-a zis : oau, arati minunat, iti sta asa de bine. Cand de fapt se uita asa de mirat, ca nu vedea nici o schimbare).
Este frumos cand comunica. Putini sunt aceia care pot vorbi despre sentimentele lor. Dar el o face. Si asa m'a facut sa cred ca are incredere in mine si ca poate sa imi spuna tot ce gandeste, ce il framanta, ce il face sa rada.
Este frumos cand stie si apreciaza ce are langa el si este fidel. Probabil printre miliardele de femei, va gasi una mai frumoasa sau mai desteapta sau ambele, dar probabil nici una nu il va face sa simta ce simte acum. Esti fericit? L-am intrebat de asa de multe ori. Dar nu mi-a raspuns, pur si simplu m'a facut sa inteleg ca tine strans, cu pumnii, cu dintii de ceea ce are alaturi de mine.
Este frumos cand nu minte.
Este frumos si al naibii de atragator.
Este frumos cand.. este frumos. Adica ingrijit, cand miroase bine, cand se imbraca cu gust, cand merge demn, drept (da, conteaza si aspectul). Ma simt cea mai norocoasa cand sunt la bratul lui.
Este frumos cand vrea sa ma faca fericita. Nu se gandeste numai fericirea lui.
Este frumos cand poate sa aiba grija de el. Sa-si faca de mancare, sa-si spele si sa-si calce. Ii sunt partenera, nu mama.
Este frumos cand este romantic. Si ce daca nu s-a nascut un romantic incurabil, apreciez toate gesturile lui si toate eforturile de a ma surprinde de fiecare data.
Este frumos cand are rabdare. Stie ca sunt mereu nehotarata. Stie ca nu stiu niciodata ce imi doresc dar ca ma supar daca nu primesc acel ceva care nu stiu de fapt ce e. Stie ca mereu ma gandesc, ma razgandesc, ma contrazic singura, dar este atent la ce spun.
Este frumos cand imi face complimente pentru ca stie ca oricat de puternica as fi, sigur sunt complexata de ceva, o prostie, iar el incearca mereu sa ma asigure ca sunt pur si simpla perfecta.
Este frumos cand ma ajuta, cand ma ia in brate chiar daca sunt suparata, cand ma saruta de noapte buna chiar daca ne-am certat si eu nu vorbesc nimic, cand ma lasa sa cant si cand isi aminteste lucrurile mici(acum cate seri si-a amintit de o seara in care am cinat impreuna in Sibiu).
Deci, ca si concluzie : cel mai frumos gen de barbat este acela care te iubeste inapoi!
Corina
