marți, 28 mai 2013

           Acum doua saptamani am facut o mica exercusie la Cetatea de la Siria din judetul Arad. La cetate se poate ajunge cu masina, dar pentru ca nu stiam cum e drumul si nu vream sa riscam sa ramane cu masina acolo, am decis sa facem drumul pe jos. Am parcat masina la poalele cetatii si parcurs cei doi km pana la cetate pe jos. Drumul a fost destul de greu(in concluzie nu se putea urca cu masina), urcarea dureaza in jur de 40 de minute.

          Odata ajunsi in varf, am fost impresionati de priveliste de sus. Cerul era senin si puteam sa vedem toate imprejurimile. De sus, desi se afla la o distanta de mai mult kilometri se poate vedea tot orasul Arad..

          Putina istorie despre cetate si satul Siria - sursa wikipedia:

          Atestat documentar pentru prima dată în anul 1169, satul Șiria se prezintă la mijlocul secolului al XIV-lea drept reședință de cnezat. În secolul următor face parte dintr-un vast domeniu deținut între anii 1444 - 1445 de către Iancu de Hunedoara.
Parte din istoria localității, Cetatea Șiriei datează din secolul al XIII-lea. Un rol deosebit de important în viața acesteia l-au avut voievozii și cnejii români. Spre exemplu, un document din anul 1440 vorbește despre un anumit voievod Ștefan din Șiria. Posesie a lui Matei Corvin la începutul celei de a doua jumătăți a secolului al XV-lea, trece în între anii 1461-1464 sub stăpânirea familiei Bathory. În perioada răscoalei lui Gheorghe Doja, cetatea este vremelnic ocupată de cetele țărănești ale acestuia. Sub stăpânire otomană spre mijlocul secolului al XVII-lea, fortăreața servește drept garnizoană a lui Mihai Viteazul între anii 1599 - 1600. Ulterior, cetatea este ocupată din nou de către otomani în anul 1607 și deținută de către aceștia până în anul 1693. Din motive strategice, trupele habsburgice au distrus cetatea în anul 1784.
           Un alt eveniment important din istoria acestei localități s-a desfășurat în anul 1849, când biblioteca Castelului Bohuș, a fost folosită ca loc pentru desfășurarea tratativelor între generalul Görgey Arthur, comandantul suprem al armatei revoluționare maghiare, și generalul rus Frolov, finalizate cu capitularea celui dintâi.

          Mie personal, mi-a placut foarte mult cetatea si daca voi mai avem ocazia cu siguranta voi mai face drumetii pana acolo. Este destul de bine intretinuta si pastrata avand in vedere ca a fost contrustuita inainte de anul 1169. Are un aer misterios, te face sa te stai si sa te intrebi : Oare cine a calcat acum aproape o mie de ani prin acest loc prin care calc eu acum? In plus, pe langa misterul care o inconjoara, privelistea pe care o ofera este una extraordinara.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu